Despre
mulțumirea de sine
Alexandru
Paleologu
„Prostul modest (căci există și specia asta, dar din cauze
obiective se împuținează văzând cu ochii) poate că nu e vătămător, dar nici
aura aceea strașnică nu o are, a prostului trufaș și încântat de sine. O vorba
românească spune că prostul dacă nu-i fudul, n-are haz. Ne amuzăm pe seama lui,
dar asta nu răscumpără decât destul de platonic faptul că e de obicei agresiv și
setos de întâietate. Apariția lui, jovială uneori, de regulă solemnă, emană o
autoritate care impune multora: un sot trouve toujours un plus sot qui l’admire.”
Un prost găsește întotdeauna un altul și mai prost care să-l admire.
